Ceai verde Yunnan · new.thetea.app

Ceaiul verde Yunnan (云南绿茶, Yúnnán lǜchá), cunoscut şi sub numele prescurtat Dian Lü (滇绿, Diān Lǜ), reprezintă o vastă categorie de ceaiuri verzi produse în provincia Yunnan (云南, Yúnnán), din sud-vestul Chinei. Yunnan este considerat locul de origine al arborelui de ceai Camellia sinensis, iar aici se concentrează cea mai mare diversitate genetică a plantelor de ceai de pe planetă. Deşi faima mondială a provinciei este legată de pu’er şi de ceaiul roşu (滇红, Diān Hóng), ceaiurile verzi din Yunnan posedă un caracter distinct propriu — un corp puternic, o amăreală redusă şi o profundă extractivitate, datorate materiei prime cu frunze mari din soiul Camellia sinensis var. assamica. Aceasta face ca Dian Lü să fie fundamental diferit de ceaiurile verzi fragile din valea Fluviului Yangtze: aici prospeţimea se îmbină cu forţa primordială a terroir-ului yunanez.

1. Clasificare şi Origine:

Tip: Ceai verde (绿茶, lǜchá), nefermentat. În funcţie de metoda de fixare şi uscare, se împarte în patru subtipuri: shaiqing (晒青, shàiqīng — uscat la soare), hongqing (烘青, hōngqīng — uscat cu aer cald), chaoqing (炒青, chǎoqīng — uscat prin prăjire) şi zhengqing (蒸青, zhēngqīng — fixat cu abur).
Categorie: Articol categorial/de sinteză, ce acoperă întreaga diversitate a ceaiurilor verzi din provincia Yunnan.
Origine: China (中国, Zhōngguó), provincia Yunnan (云南省, Yúnnán Shěng). Principalele regiuni ceaiere: Lincang (临沧, Líncāng), Baoshan (保山, Bǎoshān), Pu’er / Simao (普洱/思茅, Pǔ’ěr/Sīmáo), Dehong (德宏, Déhóng), Xishuangbanna (西双版纳, Xīshuāngbǎnnà), Dali (大理, Dàlǐ), Kunming (昆明, Kūnmíng), Zhaotong (昭通, Zhāotōng).
Coordonate geografice: Provincia Yunnan se situează între 21° şi 29° lat. N, 97° şi 106° long. E. Plantaţiile de ceai sunt concentrate predominant la sud de 25° lat. N.

2. Istorie şi Semnificaţie Culturală:

Istorie:

Yunnan este unul dintre principalii candidaţi la titlul de leagăn al arborelui de ceai. Arborii de ceai sălbatici, cu vârste de peste o mie de ani (inclusiv faimosul arbore-patriarh din districtul Fengqing, estimat la 3200 de ani), mărturisesc că cultura ceaiului din această regiune îşi are rădăcinile în antichitate.

Menţiuni timpurii: încă din epoca Tang (唐朝, Táng Cháo), ceaiul din Yunnan era cunoscut, deşi predominau formele presate grosiere, utilizate pentru schimburile cu popoarele tibetane şi alte popoare nomade. La începutul secolului al XVII-lea, istoricul Xie Zhaozhe (谢肇淛, Xiè Zhàozhè), în notele sale de călătorie, consemna că „ceaiul Taihua” (太华茶, Tàihuá Chá) din împrejurimile oraşului Kunming „nu cedează prin culoare şi aromă ceaiului Songluo” (安徽松萝, Ānhuī Sōngluó) — faimosul ceai verde din Anhui —, dar critica imediat răsucirea grosolană şi „gustul de iarbă” al ceaiului verde yunanez. Această remarcă caracterizează cu exactitate principala problemă a Dian Lü-ului timpuriu — măiestria procesării era cu mult în urma calităţii materiei prime.

Epoca modernă: după fondarea Republicii Populare Chineze, în 1949, accentul principal în Yunnan a fost pus pe producţia de ceai roşu (滇红, Diān Hóng) pentru export, iar ceaiul verde a trecut pe plan secund. Punctul de cotitură a fost reprezentat de anii 1986–1987, când, în cadrul campaniei naţionale „roşu — transformă în verde” (红改绿, hóng gǎi lǜ), întreprinderile din Yunnan au început trecerea masivă la producţia de ceai verde. Cea mai importantă descoperire tehnologică a fost inventarea „zhengmei cha” (蒸酶茶, zhēngméi chá) — ceai cu fixare la abur, cu un profil enzimatic aparte, care a rezolvat problema amărelii excesive a materiei prime yunaneze cu frunze mari. Zhengmei cha a devenit instantaneu băutura populară a provinciei.

În anii 1990, ceaiul verde yunanez a cunoscut o criză de supraproducţie, multe fabrici închizându-se. Întreprinderile care au supravieţuit au păstrat însă tehnologia, iar în secolul XXI, pe valul creşterii interesului pentru ceaiurile organice, Dian Lü a primit o nouă suflare. Astăzi, ceaiurile verzi yunaneze, produse din materie primă cu frunze mari conform standardelor organice europene, sunt exportate în întreaga lume.

Denumire:

„Yunnan” (云南, Yúnnán) — „la sud de nori” (云 — „nori”, 南 — „sud”), denumire poetică a provinciei. „Lücha” (绿茶, Lǜchá) — „ceai verde”. Forma prescurtată „Dian Lü” (滇绿, Diān Lǜ) provine de la vechea denumire a regiunii Dian (滇, Diān), care îşi are originea în regatul Dian (滇国, Diānguó) din perioada Regatelor Combatanţilor.

Semnificaţie culturală:

Ceaiul în Yunnan nu este doar o băutură, ci un ax al vieţii cotidiene pentru numeroasele grupuri etnice ale regiunii: dai (傣族, Dǎizú), hani (哈尼族, Hānízú), bulang (布朗族, Bùlǎngzú), wa (佤族, Wǎzú) şi zeci de altele. Multe dintre ele au păstrat modalităţi arhaice de consum al ceaiului verde — de la ceaiul prăjit „kaozhucha” (烤竹茶, kǎozhúchá) în tulpini de bambus, până la „lei cha” (擂茶, léichá), pisat cu mirodenii într-o piuă de piatră. Aceste practici sunt mărturii vii ale epocii când ceaiul nu devenise încă băutura rafinată a funcţionarilor şi călugărilor.

3. Descriere Botanică şi Materie Primă:

Soi / Cultivar: Yunnan este singura provincie a Chinei unde se utilizează la scară industrială atât varietatea cu frunze mari (Camellia sinensis var. assamica), cât şi cea cu frunze mici (C. sinensis var. sinensis) a arborelui de ceai. Pentru producţia de Dian Lü se folosesc:
- Soiul yunanez cu frunze mari (云南大叶种, Yúnnán Dàyèzhǒng): Principala materie primă industrială — aceeaşi folosită pentru pu’er şi Dian Hong. Oferă un ceai verde puternic, extractiv, „plin de corp”, cu o uşoară amăreală.
- Soiuri selecţionate: Yunkang 10 (云抗10号, Yúnkàng 10 Hào), Yunkang 47 (云抗47号, Yúnkàng 47 Hào — primul cultivar înalt aromatic, care a adăugat o notă florală în paleta Dian Lü), Yuncha 1 (云茶1号, Yúnchá 1 Hào), Foxiang 2 şi 3 (佛香2号/3号, Fóxiāng 2/3 Hào — hibrid între soiul yunanez cu frunze mari şi Fuding Dabáicha).
- Soiuri locale cu frunze mici: Folosite pentru ceaiurile istorice de renume — „Shili Xiang” (十里香, Shílǐ Xiāng) din Kunming, Baohong (宝洪, Bǎohóng) din Yiliang şi altele.
Cules: Primăvară — martie–mai (sorturi superioare); vară–toamnă — iunie–octombrie (sorturi de masă). Datorită climatului cald, sunt posibile până la 25–26 de recoltări pe an.
Standard de culegere: Mugur cu una-două frunze apicale pentru ceaiurile de renume; se admite materie primă mai matură pentru sorturile de masă shaiqing şi hongqing.
Cerinţe pentru materia primă: Tânără, uniformă, fără deteriorări mecanice. Pentru anumite ceaiuri (ceaiul de bambus, ceaiul din arbori străvechi) se admite materie primă cu frunze mari, cu un caracter „sălbatic” pronunţat.

4. Terroir şi Particularităţi de Cultivare:

Climă şi relief: Yunnan este o provincie muntoasă, cu o uriaşă diversitate de peisaje: de la zonele joase tropicale din Xishuangbanna (cca. 500 m) până la platourile înalte răcoroase din Dali şi Lincang (1500–2200 m). Climatul este preponderent musonic subtropical, cu o netă divizare în sezon ploios (mai–octombrie) şi sezon secetos (noiembrie–aprilie). Temperatura medie anuală este de 12–23 °C, în funcţie de altitudine. Amplitudinile termice diurne sunt semnificative (până la 15 °C), ceea ce favorizează acumularea de substanţe aromatice şi aminoacizi.
Altitudinea de creştere: De la 500 până la 2200 m deasupra nivelului mării. Ceaiul cultivat la peste 1200 m posedă, de regulă, o aromă mai fină şi o dulceaţă pronunţată.
Soluri: Diverse — soluri roşii (红壤, hóng rǎng), soluri galbene (黄壤, huáng rǎng), laterite. Bogate în materie organică şi minerale, în special în zonele pădurilor tropicale vechi.
Particularităţi de cultivare: În Yunnan se concentrează cel mai mare număr din lume de arbori de ceai străvechi, cu vârste de sute şi mii de ani. Multe plantaţii sunt amplasate în ecosisteme de pădure mixtă, unde arborii de ceai cresc în vecinătatea arborilor de camfor, a bambusului şi a ferigilor — un mediu natural care asigură un control biologic al dăunătorilor.

5. Tehnologia de Producţie:

Tehnologia Dian Lü variază în funcţie de subtip, însă schema generală include următoarele etape:

Culegerea (采摘, cǎizhāi): Culegere manuală sau mecanizată.
Ofilirea (摊凉, tānliáng): Frunzele sunt aşternute în strat subţire, la aer liber sau în interior, pentru o uşoară pierdere de umiditate şi pregătirea pentru fixare.
„Uciderea verdelui” (杀青, shāqīng): Diferenţa-cheie între subtipuri:
- Chaoqing (炒青, chǎoqīng): Prăjire în wok sau tobă la 210–240 °C. Oferă o aromă pronunţată de castană.
- Hongqing (烘青, hōngqīng): Încălzire cu aer cald. Profil mai blând, floral; adesea folosit ca bază pentru ceaiul de iasomie.
- Zhengqing (蒸青, zhēngqīng): Fixare cu abur — metodă reînviată în 1942 de Tang Renliang (汤仁良, Tāng Rénliáng) la Fabrica Experimentală de Ceai Shunning (顺宁实验茶厂, Shùnníng Shíyàn Cháchǎng). Elimină amăreala excesivă a materiei prime cu frunze mari, păstrând prospeţimea şi o culoare verde intens.
- Shaiqing (晒青, shàiqīng): Fixare în wok la o temperatură mai scăzută (sub 180 °C), apoi uscare la soare. Strict vorbind, shaiqing este yunanezul shaiqing maocha (晒青毛茶), care constituie totodată materia primă pentru producerea pu’er-ului. Ca ceai verde de sine stătător, se distinge printr-un gust caracteristic „însorit” (太阳味, tàiyáng wèi) şi capacitatea de maturare îndelungată.
Răsucirea (揉捻, róuniǎn): Răsucire manuală sau mecanică, după principiul „uşor-mediu-uşor”. Pentru materia primă cu frunze mari, gradul de răsucire este de 70–75%.
Uscarea (干燥, gānzào): Încălzire la 90–130 °C (pentru hongqing şi chaoqing) sau uscare solară (pentru shaiqing). Umiditatea finală — sub 7%.
Sortarea (分级, fēnjí): Separarea pe fracţiuni.

6. Caracteristici Organoleptice:

Organoleptica ceaiului verde Yunnan variază extrem de mult, însă pot fi evidenţiate trăsături comune:

Aspectul frunzei uscate: De la fine „spirale” şi „ace” răsucite, până la „limbuţe” mari, plate, şi lăstari plini, cu perişori argintii abundenţi. Culoarea — de la verde deschis (hongqing) până la verde închis cu reflexe uleioase (chaoqing). O trăsătură caracteristică a sorturilor cu frunze mari este reprezentată de lăstarii puternici, „cărnoşi”, vizibil mai mari decât la ceaiurile verzi din valea Yangtze.
Aroma frunzei uscate: Proaspătă, cu o paletă largă: note de castană şi de fasole (chaoqing), florale (hongqing, în special din cultivarul Yunkang 47), note ierboase-verzi cu o uşoară tuşă fumurie (shaiqing).
Aroma infuziei: Vie, amplă, cu predominanţa castanei şi a nucii prăjite la sorturile prăjite; curată şi florală la hongqing; cu o notă de iarbă proaspăt cosită şi „căldură solară” la shaiqing.
Gustul: Principala deosebire faţă de ceaiurile verzi tradiţionale — un corp mult mai dens şi o extractivitate pronunţată. Sorturile cu frunze mari oferă o infuzie puternică, „plenară”, cu o uşoară amăreală care trece rapid într-un huigan dulce. Ceaiurile cu frunze mici sunt mai delicate şi mai fine, mai apropiate de profilul clasic al ceaiului verde. Rezistenţa la infuzări repetate — peste medie.
Culoarea infuziei: De la verde deschis la galben-verzui (hongqing, chaoqing); galben-verzuie, uneori uşor opalescentă (shaiqing proaspăt recoltat — se limpezeşte cu timpul).
Frunza după infuzare (baza ceaiului): Frunze şi muguri întregi, elastice, mari — semnificativ mai mari decât la ceaiurile verzi din Zhejiang sau Anhui. Culoarea — de la verde proaspăt la măsliniu.

7. Compoziţie Chimică:

Polifenoli (catechine): 28–32% la sorturile cu frunze mari — una dintre cele mai mari valori dintre ceaiurile verzi din lume. Componentele principale — EGCG, ECG, EGC. Conţinutul ridicat de polifenoli explică structura gustativă pronunţată şi potenţialul antioxidant. La sorturile cu frunze mici — 20–25%.
Aminoacizi: 2,5–4,0% în funcţie de soi şi altitudinea de creştere. L-teanina domină, asigurând echilibrul între amăreala polifenolilor şi dulceaţă.
Alcaloizi: Cafeina — 3,0–3,6%. Teobromina şi teofilina — în urme.
Extract apos (水浸出物): 45–47% — un indicator foarte ridicat, ce explică densitatea şi „plinătatea” infuziei.
Vitamine: C (în materia primă proaspătă), grupa B, E.
Minerale: Potasiu, magneziu, fluor, zinc, mangan.
Uleiuri esenţiale: Diverse şi dependente de cultivar şi metoda de fixare. Cultivarul Yunkang 47 conţine o cantitate sporită de linalool şi geraniol, care asigură aroma florală.

8. Proprietăţi Benefice:

Protecţie antioxidantă: Conţinutul ridicat de catechine (până la 32%) face din Dian Lü unul dintre ceaiurile verzi cele mai bogate în antioxidanţi.
Efect tonifiant şi revigorant: Cafeina (3,0–3,6%) în combinaţie cu L-teanina asigură o stare de vigilenţă constantă; pe caniculă, Dian Lü potoleşte excelent setea şi combate supraîncălzirea — băutura tradiţională de vară a localnicilor din Yunnan.
Susţinerea digestiei: Polifenolii şi aminoacizii stimulează peristaltismul, uşurează digestia alimentelor grase.
Sistemul cardiovascular: Catechinele şi aminoacizii contribuie la reducerea nivelului de trigliceride şi colesterol LDL; potenţială prevenţie a aterosclerozei.
Susţinere metabolică: EGCG inhibă absorbţia grăsimilor şi glucozei, favorizând controlul greutăţii corporale şi al zahărului din sânge.
Imunitatea: Derivaţii polifenolici şi vitamina C sporesc rezistenţa generală a organismului; prevenţia infecţiilor respiratorii sezoniere.
Funcţii cognitive: L-teanina îmbunătăţeşte concentrarea şi echilibrul emoţional, atenuând efectul stimulant al cafeinei.

9. Infuzare:

Temperatura apei: 80–90 °C pentru chaoqing şi hongqing cu frunze mari; 75–80 °C pentru sorturile delicate cu frunze mici; 85–90 °C pentru shaiqing (materia primă mai robustă se dezvăluie mai bine la o temperatură uşor mai ridicată).
Cantitatea de ceai: 3–5 g la 150–200 ml (metoda europeană); 5–7 g la 100–120 ml (metoda gongfu).
Veselă: Gaiwan (盖碗, gàiwǎn) — opţiune universală; ceainic sau pahar de sticlă — pentru a observa desfăşurarea lăstarilor mari; pentru shaiqing este admis chiar şi un ceainic de lut (materia primă mai rustică nu este atât de sensibilă la absorbţia aromei).
Proces:
1. Încălziţi vesela cu apă clocotită.
2. Puneţi ceaiul.
3. Pentru shaiqing — clătire rapidă (2–3 secunde); pentru hongqing şi chaoqing delicate, din materie primă cu frunze mici, clătirea nu este necesară.
4. Prima infuzie turnată — 15–30 secunde (gongfu) sau 1–2 minute (metoda în cană).
5. Infuziile următoare — cu creşterea timpului cu 5–15 secunde.
6. Ceaiurile cu frunze mari suportă 5–8 infuzări; cele cu frunze mici — 3–5.

10. Păstrare:

Pentru hongqing şi chaoqing: ambalaj ermetic, opac, frigider (0–5 °C). Termen de păstrare — până la 18 luni; după deschidere — 2–3 luni.
Pentru shaiqing (晒青): se admite păstrarea la temperatura camerei, într-un loc uscat, aerisit. Shaiqing este singurul dintre subtipurile de ceai verde yunanez capabil de o lentă „maturare” în timp, asemenea sheng pu’er-ului: cu anii, amăreala sa se atenuează, iar profilul capătă nuanţe de miere şi lemnoase. Cu toate acestea, pentru obţinerea clasicului caracter verde „proaspăt”, se recomandă consumul în decurs de un an.
Duşmanii generali ai ceaiului: umezeala, lumina, temperatura ridicată, mirosurile străine.

11. Preţ şi Falsificări:

Categorie de preţ: În general, Dian Lü este unul dintre cele mai accesibile ceaiuri verzi din China. Sorturile de masă hongqing şi chaoqing — 50–150 yuani pe jin. Ceaiurile de renume (Baohong Cha, Nannuo Baihao, Mojiang Yunzhen) — 200–500 yuani. Ceaiurile rare din arbori străvechi (古树滇绿, gǔshù Diān Lǜ) pot atinge 1000–3000 yuani sau mai mult pe jin, în special cele de pe munţii renumiţi precum Jingmai (景迈, Jǐngmài) sau Banzhang (班章, Bānzhāng).
Factori de preţ: Tipul materiei prime (frunze mari vs. frunze mici), vârsta arborilor, altitudinea de cultivare, metoda de procesare, certificarea organică.
Cum evitaţi falsificările:
- Riscul principal — înlocuirea Dian Lü-ului proaspăt cu materie primă din anul precedent sau prezentarea shaiqing-ului maocha drept „ceai verde de renume”. Verificaţi data producţiei.
- Pentru shaiqing: nu confundaţi cu sheng pu’er-ul presat — shaiqing-ul vrac este un ceai verde, shaiqing-ul presat şi maturat ţine de categoria pu’er.
- Evaluaţi aroma: Dian Lü-ul proaspăt trebuie să aibă o aromă curată de castană sau florală, fără urme de mucegai sau de „vechi”.
- Materia primă cu frunze mari a autenticului Dian Lü se distinge prin lăstari cărnoşi şi elastici — praful fin şi fragmentele rupte indică o calitate slabă.

12. Fapte Interesante:

Provincia Yunnan este considerat leagănul genetic al arborelui de ceai Camellia sinensis: aici au fost descoperite 31 de specii şi 2 varietăţi ale genului Camellia, secţiunea Thea, concentrându-se cel mai mare număr din lume de arbori de ceai străvechi, cultivaţi şi sălbatici.
Până la mijlocul secolului XX, ceaiurile verzi yunaneze erau procesate predominant prin metoda shaiqing (uscare solară), iar practic tot ceaiul vrac din Yunnan era „晒青毛茶” — aceeaşi materie primă din care se presa apoi pu’er-ul. Graniţa dintre „ceai verde” şi „materie primă pentru pu’er” în Yunnan a fost istoric neclară.
Hongqing-ul yunanez (烘青) a servit timp de decenii drept bază pentru producţia de ceai de iasomie în întreaga Chină: „substratul” său cu frunze mari absoarbe excelent aroma florală. O parte semnificativă a ceaiului de iasomie vândut în nord-vestul Chinei era fabricată tocmai pe bază de materie primă yunaneză.
Legendarul „Aroma pe zece li” (十里香, Shílǐ Xiāng) — ceaiul verde istoric din împrejurimile oraşului Kunming, existent încă din epoca Tang — aproape a dispărut la începutul secolului XXI: din populaţia iniţială de arbori de ceai mai rămăsese un singur exemplar. Datorită eforturilor amelioratorilor, cultivarul a fost recuperat şi repus în producţie.
În 1942, tehnologul ceaiului Tang Renliang (汤仁良, Tāng Rénliáng) a început, la fabrica din Shunning (astăzi Fengqing), să experimenteze fixarea cu abur a materiei prime yunaneze cu frunze mari — astfel s-a născut tehnologia „zhengqing”, care a reprezentat o descoperire în soluţionarea problemei amărelii Dian Lü-ului.

13. Varietăţi ale Ceaiului verde Yunnan:

Dian Lü / Ceai verde Yunnan (滇绿, Diān Lǜ): Denumirea generală, „generică” pentru toate ceaiurile verzi yunaneze, desemnând cel mai adesea sorturile de masă hongqing sau chaoqing din materie primă cu frunze mari. Caracterul — intens, „plin de corp”, cu aromă de castană şi o uşoară amăreală.
Yiliang Baohong Cha (宜良宝洪茶, Yíliáng Bǎohóng Chá): Ceai verde istoric din districtul Yiliang, aproape de Kunming, cunoscut şi ca „Shili Xiang” — „Aroma pe zece li”. Chaoqing cu frunze mici, cu o aromă florală excepţional de înaltă şi persistentă. Produs din cultivarul local cu frunze mici.
Nannuo Baihao (南糯白毫, Nánnuò Báiháo): „Perişorii albi din Nannuo” — ceai verde de mare altitudine din faimoasa zonă ceaieră Nannuoshan (南糯山) din Xishuangbanna. Perişori argintii abundenţi, gust dulce delicat, muguri mari. Tip combinat hongqing-chaoqing.
Yunhai Baihao (云海白毫, Yúnhǎi Báiháo): „Perişorii albi ai mării de nori” — ceai verde de mare altitudine din zona Jingmai sau Simao, cu vârfuri abundente şi un profil floral-dulceag delicat.
Mojiang Yunzhen (墨江云针, Mòjiāng Yúnzhēn): „Acele de nor din Mojiang” — ceai verde din districtul autonom Hani Mojiang din prefectura Pu’er. Iniţial produs după tehnologia zhengqing (fixare cu abur), din 1958 — chaoqing. „Ace” subţiri, drepte, cu aromă înaltă.
Dali Cangshan Xue Lü (大理苍山雪绿, Dàlǐ Cāngshān Xuělǜ): „Verdele zăpezii de pe muntele Cangshan” — ceai verde de pe masivul muntos Cangshan (3–4 mii m), lângă oraşul Dali. Delicat, cu o aromă curată de mare altitudine.
Gantong Cha (感通茶, Gǎntōng Chá): Ceai istoric de la mănăstirea Gantong Si (感通寺), de la poalele muntelui Cangshan. Unul dintre „cele trei mari ceaiuri istorice ale Yunnan-ului”, alături de pu’er şi Taihua Cha. Potrivit însemnărilor literatului din dinastia Qing, Yu Huai (余怀, Yú Huái) — „dulce, aromat, alb delicat — cel mai bun ceai din Yunnan”.
Zhengmei Cha (蒸酶茶, Zhēngméi Chá): Unic ceai verde yunanez cu fixare la abur, cu un profil enzimatic aparte, inventat în anii 1986–1987. Rezolvă problema amărelii materiei prime cu frunze mari, păstrând prospeţimea. În anii 1990, a fost cel mai popular ceai de uz casnic al provinciei.
Zhaotong Cuihua Cha (昭通翠华茶, Zhāotōng Cuìhuá Chá): Ceai verde din zona muntoasă Cuihua, din nordul Yunnan-ului, aproape de graniţa cu Sichuan. Cu frunze mici, cu o aromă proaspătă, curată.
Zhutong Xiang Cha (竹筒香茶, Zhútǒng Xiāngchá): „Ceaiul aromat în tulpină de bambus” — nu un sortiment aparte, ci o metodă unică de procesare, practicată de popoarele dai şi hani: materia primă ofilită se îndesează în tulpini proaspete de bambus şi se încălzeşte deasupra cărbunilor. Ceaiul capătă o aromă caracteristică de bambus prăjit.

În încheiere:

Ceaiul verde Yunnan nu este un singur ceai, ci un univers întreg, ce se întinde de la delicatele „ace de nor” din Mojiang până la puternicele, aproape primordiale shaiqing-uri din arborii străvechi cu frunze mari din Xishuangbanna. Dacă ceaiurile verzi din valea Yangtze sunt ca o acuarelă — fină şi transparentă, atunci Dian Lü este ca pictura în ulei: dens, intens, cu o textură profundă. Tocmai în acest contrast rezidă valoarea sa. Ceaiul verde yunanez îi invită pe cei care au explorat deja Longjing şi Bi Luo Chun să privească „dincolo de cortina norilor” şi să descopere acolo un alt ceai verde — arhaic, generos şi fără asemănare.